Paradoxuri imaginare şi paradoxuri autentice1, 2004
Un caz aparte este al lui Ciucurencu, al cărui învăţământ Sevastre îl primeşte într-o situaţie ceva mai specială, care merită amintită. Pe la mijlocul deceniului al şaselea al veacului trecut, Uniunea, la iniţiativa aceluiaşi Maxy, crează nişte „cursuri de recalificare”, predate de Ciucurencu şi însoţite de „burse”, sub pretextul că lipsurile profesionale ale tablourilor prezentate pentru „Expoziţiile de stat” erau o piedică pentru ilustrarea cu succes a realismului socialist. De fapt, în mare parte, cursurile acestea au fost concepute ca o modalitate de a ajuta financiar pe cei cărora statul nu le cumpăra tablourile, nefiind „pe linie”. În acest context, Sevastre sesizează că Ciucurencu punea accentul pe „înţelegerea caracterelor structurilor naturii şi aprecia coloristic avansările sau devansările spaţiului prin cald şi rece”. Este metoda „şcolii franceze”, pornită de la învăţămintele cézanne-ismului, cum spuneam, fructificate de şcoala lui André Lothe, pe care unii pictorii români o frecventaseră înainte de război. Reuşind să-şi impună calea lui pedagogică chiar în timpurile acelea vitrege, Ciucurencu a pregătit multe generaţii de artişti valoroşi în cadrul Şcolii de Belle Arte propriu zise. Această linie „modernistă” a fost continuată şi după moartea sa de elevii lui deveniţi profesori. În ce priveşte amintitul „curs de perfecţionare”, s-a deteriorat în al doilea an de funcţionare, Ciucurencu fiind înlocuit cu meticulosul Alexandru Moscu şi programul reducându-se la studiul de desen în creion, asemănător cu cel de la Belle Arte. Memorabilă a rămas o vizită „de control” făcută de Ligia Macovei şi J. Perahim, criticând aspru pe cursanţi pentru lipsa de exactitate a desenului, adică pentru „formalism”.
Accentul pus de Ciucurencu pe latura conceptuală a compoziţiei, pe căutarea „raporturilor”, tactul cu care căuta să-i transmită elevului bazele meseriei, sunt laturi evocate cu o deosebită sensibilitate de H. Paştina (elevul lui la Belle-Arte), ca şi obsesia pentru „organizarea suprafeţei”, a profesorului care mărturisea că nu poate să se uite la televizor pentru că imaginile „sunt prost compuse!”
Parerea cititorului!
Pentru a primi raspuns la comentariile trimise, specificati si adresa de
e-mail in cadrul mesajului.